COLIVIA
Lumea pare să fie prinsă într-o colivie. O majoritate covârșitoare trăiește cu impresia că viața lor este exclusiv dependentă de deciziile altora. A devenit o credință, o etichetă pusă politicienilor și celor din spatele lor ca fiind „cei ce conduc destine”. Pe de altă parte sunt cei din imediata apropiere: familia, cei cu care interacționează în activitățile profesionale de zi cu zi, apoi prietenii și, nu în ultimul rând, mediul înconjurător.
Cum să explici acestei mulțimi că destinul este în mâinile lor?
De ce preferă să trăiască cu această credință? De ce preferă să cedeze puterea altora asupra vieții lor?
Cred că cel puțin din două motive:
1. Lipsa de asumare. Este mult mai ușor să arunci responsabilitatea în grădina altuia. Așa îți reduci vocea vinovăției ce răsună în interiorul tău ca un ecou puternic, neluând în calcul faptul că ai voie să greșești, ai voie să cazi fără a te simți vinovat pentru asta.
2. Se simt insuficienți. Își minimizează importanța în această lume. Consideră despre sine că nu au suficientă putere pentru a schimba ceva. Nu acceptă faptul că fiecare își aduce aportul prin gesturi mici. Sunt învățați că cei ce schimbă paradigma sunt cei ce fac fapte eroice, la scară mare. Nu au viziunea unei grădini ce arată superb prin fiecare floare individuală, acceptă mai curând zicala „cu o floare nu se face primăvară”.
Mai sunt și altele și voi reveni altă dată asupra lor.
Și totuși, puterea este în fiecare dintre noi.
Oare nu îți aduci aminte că încă de când erai copil ți-ai dorit ceva de la viață? Au fost atâtea lucruri care îți trezeau entuziasmul.
Acela ești tu, cel care caută sensul vieții sale, chiar și inconștient.
Poate că ți-ai dorit o familie, poate că ți-ai dorit o carieră, o mașină, o casă etc. Sunt dorințele tale, iar ele sunt suma a ceea ce ești tu.
Aici este puterea ta: să îți reamintești asta – motivul de a fi. În Japonia este similar cu conceptul Ikigai.
El reprezintă ceea ce oferă sens vieții noastre, ceea ce ne motivează să ne trezim în fiecare dimineață cu entuziasm și hotărâre. Ikigai este adesea descris ca fiind punctul de întâlnire dintre patru elemente esențiale:
Ce iubești să faci (pasiune)
La ce ești bun (vocație)
De ce are nevoie lumea (misiune)
Pentru ce poți fi plătit (profesie)
Starea de fericire și bunăstare pe care o trăiește cineva atunci când duce o viață împlinită și cu sens.
Ce trebuie înțeles este faptul că nimic din toate acestea nu sunt fixe sau universale, ci reprezintă un drum profund personal și în continuă evoluție. Reamintește fiecărei persoane să-și exploreze pasiunile, talentele, valorile și viziunea asupra lumii pentru a descoperi ce aduce bucurie și sens în propria viață. Această căutare poate fi o călătorie de-o viață, presărată cu revelații, provocări și transformări.
Nu spune nimeni că este ușor sau că vine totul de la sine. Toți au așteptări de schimbări rapide, peste noapte. Însă nu așa funcționează. Viața în sine este o călătorie, nu o destinație. Important este cum și cu cine călătorești. Așa se face diferența între o călătorie senină și una plină de obstacole și peripeții.
De ce să-ți descoperi sensul?
Pentru că poate aduce beneficii importante, atât pe plan personal, cât și profesional. În primul rând, te conectează autentic cu ceea ce contează cu adevărat pentru tine.
Și pentru că îți recapeți puterea asupra vieții tale. Vei deveni ceea ce ești, nu ceea ce vor alții să fii.
Și, cel mai important, pentru că, independent de ceea ce se întâmplă pe această planetă (fie războaie, fie recesiuni, fie ce o fi), tu vei ști să navighezi mai departe, fără frică.
Dacă vrei să primești reflecțiile mele direct pe email, te poți abona aici:
Comentarii
Trimiteți un comentariu