JUDECATA

 

Să nu îmi spuneți că nu ați judecat niciodată sau că nu ați fost judecați. Iubim să punem etichete și să ne considerăm mai buni decât alții.

Ne face să ne simțim mai bine în pielea noastră. Îi privim pe ceilalți și ne spunem: ce bine este să fiu eu… uite, eu nu aș fi greșit niciodată în felul acesta. Cum să faci așa ceva?!

Și totuși… dacă ați fost atenți, începând din acel moment, v-ați săpat groapa singuri. De ce? Pentru că Universul conlucrează să vă pună exact în situația respectivă. Să trăiți ceea ce a trăit cel judecat de tine.

Evident că nu vei recunoaște asta, vei trece sub tăcere. Chiar vei fi tentat să îți spui: la mine este diferit.

Pare că ceva din noi nu ne lasă să ne privim în oglindă. Ne este prea greu. Este prea urât ce vedem acolo. Așa că este de preferat să îi privim și să îi judecăm pe ceilalți.

Ce credeți că a vrut să spună Iisus cu binecunoscuta expresie „să arunce primul piatra cel ce este fără de păcat”?

Exact asta… prima dată privește-te pe tine… și dacă mai ai timp să analizezi greșelile altora, atunci poate arunci o privire.

Apoi, cine stabilește reperele? Cine deține adevărul absolut cu privire la ce este bine și ce este rău?

Oamenii sunt atât de diferiți, încât este foarte greu să creionezi un tipar după care să funcționăm toți.

Nu există, de fapt, acel tipar. Suntem unici, din voința lui Dumnezeu. Avem un ADN unic, o amprentă unică. Atunci cum putem stabili dacă este ceva greșit sau nu?

Una dintre greșelile umanității, în care m-am aflat și eu, a fost să creadă că există rețete după care să funcționăm.

Și nu este așa. S-a demonstrat prin multe metode și prin știință că, în această existență, totul este relativ.

Sunt puțini care știu despre Human Design, dar este o altă formă de a înțelege care este mecanica fiecăruia și de ce gândim atât de diferit.

Cine stabilește dacă cineva care trădează într-o relație este vinovat sau nu? Cine stabilește dacă un copil se răscoală împotriva părinților lui, dacă este greșit sau nu? Cine stabilește dacă o femeie nu vrea să dea naștere unui copil este greșit? Și lista poate continua la infinit.

Da, pot exista niște repere, câteva principii după care ne ghidăm toți, dar ele sunt doar repere, fiecare le adaptează în viața lui în mod diferit.

Cum ajungem să distrugem suflete prin această judecată a noastră? Este atât de simplu. Spune-i unei fete care este hipersensibilă că este urâtă și greu de iubit… și ai distrus tot ce era frumos în ea.

Am un exemplu personal din propria mea familie.

Tatăl meu – un suflet de artist – picta extraordinar de frumos. Avem și astăzi tablourile lui pictate pe pânză, în ulei. Scria ca nimeni altul, după spusele mamei lui (bunica mea). Tatăl lui (bunicul meu) i-a judecat felul de a fi, l-a criticat pentru autenticitatea lui. A considerat că toate acestea sunt neadecvate pentru societatea noastră. Și, la vârsta de 14 ani, l-a trimis la școala militară, de unde a început cariera lui în armată. Sufletul acesta de artist a fost descompus, ucis fără milă. A fost momentul încetării din viață a tatălui meu. Nu și-a mai revenit niciodată. Am asistat la moartea lentă a spiritului unui om.

Dragi oameni, evitați să îi judecați pe cei de lângă voi, căutați să îi înțelegeți, să îi acceptați. Singura voastră preocupare să fiți voi înșivă.

Voi continua cu acest subiect, dar cu multe alte exemple și din alte unghiuri.