ÎNȚELEPCIUNE ANCESTRALĂ

Cât de mult ne cunoaștem tradițiile?

Am împrumutat sărbători, dar ne uităm identitatea.

Știm despre Valentine’s Day, dar nu sărbătorim sărbătoarea iubirii autohtone, „Dragobetele”.

Și avem tradiții atât de frumoase, pline de însemnătate și înțelepciune ancestrală.

Legenda Dragobetelui este una dintre cele mai vechi și mai frumoase povești ale folclorului românesc, legată de iubire, renaștere și începuturile primăverii.

În tradiția populară, Dragobete este un personaj mitic, fiul Babei Dochia, considerat zeul tânăr al iubirii și al bunei dispoziții, protector al îndrăgostiților și al naturii care renaște. Dacă Baba Dochia simbolizează iarna aspră și trecerea timpului, Dragobete reprezintă forța vieții, erotismul curat și începutul unui nou ciclu.

Dragobetele își face simțită prezența, apoi Baba Dochia începe să se lepede de cojoace.

Dragobetele își face simțită prezența, apoi Baba Dochia începe să se lepede de cojoace. Viața nu mai poate fi ținută sub straturi grele.

În înțelepciunea ancestrală, nimic nu se rupe brusc. Iarna nu este alungată, ci lăsată să plece.

Hai să privim așa… cum fiecare cojoc lepădat este o frică, o apărare, o rigiditate care nu mai are rost.

Dragobetele este dorința, chemarea, freamătul vieții. Baba Dochia face desprinderea.

Apare curajul de a renunța la ce ne-a ținut de cald, dar nu ne mai lasă să respirăm.

Între ele se naște primăvara, ca recunoaștere și renaștere.

Iubirea nu forțează. Ea încălzește suficient cât să nu mai fie nevoie de armuri.

Când viața devine din nou vie, protecțiile cad singure.

Tu știi care sunt cojoacele tale?

Nu vrei să știi care sunt? Nu vrei să afli ce nu îți mai ține de cald, ci doar te împiedică să te miști mai departe?

Știu că nu este ușor și confortabil să stai față în față cu tine.

Dar nu ți-ai pus niciodată întrebări: de ce simți ceea ce simți?

De ce, chiar și atunci când depui toate eforturile să trăiești „corect”, totuși pare că nimic nu funcționează și rămâi blocat în gândurile și nemulțumirile tale?

Și îți aduci aminte de vorba aceea din bătrâni:„Niciun necaz nu vine niciodată singur.”

Toți ne dorim mai mult. Toți ne dorim să fim măcar în pace, împăcați cu viața noastră.

Nimeni nu îți poate promite nimic, nicio rețetă salvatoare.

Dar cu siguranță o poți descoperi singur… cu răbdare și timp.

Dar trebuie să ai un start. Un punct de pornire.

Încearcă și vezi.

Descarcă